Ce am văzut aseară pe Ilie Oană m-a convins că Petrolul nu va ieși curând din conul de umbră în care a fost afundat. N-am să reiau argumentația cu privire la această stare de fapt, ea este deja prezentată în postările anterioare, dar am să spun ce am văzut în primul meci al semifinalei Cupei României.
În primul rând am văzut 14 mii de oameni, care și-au unit vocile, inimile și pasiunea cu un singur scop, acela de a-și conduce echipa spre victorie. Din primul până-n ultimul minut, din tribuna a 2-a, am strigat, am cântat și am sperat alături de ei în victorie. O victorie care însă nu a venit...
Nu am marcat și nici nu am primit gol și asta pentru că meciul a fost închis, cu puține ocazii de poartă.
 |
| Un cuplu de la care încă se așteaptă... victotrii |
Petroliștii s-au așezat în obișnuitul, de acum, 4-2-3-1 dar au intrat greu în meci, iar cei de La Astra, cu un 4-1-4-1, s-au închis foarte bine. Ocazii serioase de poartă nu au fost.
Teixeira, cel de la care se așteaptă mult la construcție și la pasa finală, este încă departe de zilele lui bune. Aseară, aproape toată repriza întâi a fost ca și inexistent pe teren, iar când s-a întâlnit cu obiectul jocului a pasat sau a centrat prost, s-a complicat în driblinguri inutile și nu a avut energia necesară să se desprindă în viteză de marcajul foarte strâns de care ”s-a bucurat”. La urma urmei are 33 de ani...
Tot în față, Albin, care altă dată ne scotea cu gol din seceta de victorii, acum a avut o singură apariție în 16-le advers dar, a tras cu sete... într-o brazdă de pământ, apoi s-a pierdut și el în marcajul celor de la Astra.
Tamuz, ca un dulăpior scăpat de-a dura pe trepte, s-a rostogolit printre apărătorii oaspeți într-o încercare, doar de el înțeleasă, de a se demarca. În primele 45 de minute o singură pasă l-a găsit, e drept, atunci, în min 23, a șutat din marginea careului mare, dar... peste.
În banda dreaptă, Priso, fără viteză și fără dribling la purtător, s-a agitat inutil și, de fiecare dată, a fost deposedat cu ușurință...
Pe acest fundal Astra n-a stat pe gânduri și după 15 minuta a început să șarjeze spre poarta noastră, Yoda şi De Amorim au penetrat, de câteva ori, în viteză și cu dribling dincolo de jumătatea terenului și, cu pase inteligente, au încercat să-l pună în poziție de finalizare pe vârful lor, Yazalde.
 |
| Geraldo nu a lăsat nimic să treacă, a oprit tot. |
Nu au avut sorți de izbândă pentru că, la capitolul apărare, am stat bine. Cu Hoban și De Lucas închizători în fața lui Geraldo și Guilherme care s-au apărat și ei foarte bine, toate atacurile Astrei, unele pornite extrem de periculos, au fost dejucate și destrămate de zidul defensiv petrolist .
Zero la zero la pauză, a cincea primă repriză, consecutivă, fără gol marcat de Lupi. Exasperant?!
În primele 15 minute din a 2-a repriza ”se cântă” aceeași partitură. Răzvan înțelege că trebuie să mute ofensiv și în ultima jumătate de oră, Camara (în locul lui Tamuz), Walter (în locul lu De Lucas) și Zicu (în locul lui Priso) vor aduce ceva mai multă vigoare în atacul Lupilor.
Camara este cel care ratează cea mai mare ocazie a meciului atunci când, în min. 67, la o bâlbâială în careu, de la 8 metri, cantral, șutează spre poartă, însă slab și Lung Jr apără.
Meciul se terminat fără gol. Încă un egal...
Și totuși, atitudinea pozitivă a petroliștilor de la finalul meciului, dorința lor de a-și apropia victoria, îmi dă speranță pentru returul de la Giurgiu. De ce să-mi agăț speranțele dacă nu de eterna vorbă cum că... ”mingea e rotundă” ?
Fug la tribuna unu spre conferința de presă, proastă alegere. Băieții de la București, colegii din presă, mă privesc cu o superioritate te tipul ”bă, n-aveți valoare”... și știu că se pregătesc să aducă, pe toate canalele posibile, noi osanale prea iubitei echipe a latifundiarului. Fac stânga-mprejur și înjur în gând, la rând, echipe menajate, patroni și decizii tâmpite, bașca toți banii murdari din lume.
Ce bine ne-ar fi prins Younes...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu